Sa mai fim lasi pentru o ultima data,
Sa ne ascundem dupa fumul de tigara
Si sa ne zicem vorbe mincinoase
Ce inca ne-nconjoara.
Sa ne lasam iubirea pe trotuar
Ca pe-o prostituata amortita,
Mereu ieftina, mereu parasita,
Mereu goala.
Sa mai fumam o tigara, sa mai zambim odata
Sa ne intoarcem in trecut
Acolo unde toate au inceput
Acolo unde n-au durut…
Uneori ma intorc la dimineata aceea de demult,
In camera unde mi-am lasat jumatate din suflet
Si-o aripa; soarele inca intra pe fereastra,
Tu inca dormi tacut si dulce…
Patul inca pastreaza forma noastra,
Indragostiti ce-si jura o eternitate;
Cuvinte ce aveau insemnatate
Azi au ramas atat de goale si banale…
Uneori ma intorc inapoi in camera,
Ma strecor in pat langa tine
Si ma prefac ca sunt inca acolo cuvintele,
Pline de sens, pline de noi…
Intotdeauna pielea ta mirosea a dimineata,
Erai ca un motan lenes si alintat
Ce se dezmierda in soare.
Deschideai ochii si zambeai, doar zambeai…
Stiam intotdeauna ca dormi langa mine,
Pielea mea simtea vibratia sufletului tau,
Acea neliniste de dinainte de furtuna
Cand aerul e cald si agitat
In asteptarea norilor.
Mainile tale imi cerseau somnul,
Tineau in ele tacerea si sufletul meu
Ca pe un fulg de zapada;
Incredibil de frumos, incredibil de fragil,
Mereu acolo….
Hai sa ne-aruncam cuvintele si sa ne spunem
Toate acele lasitati ce nu-ndraznim a le rosti.
Sa fumam o tigara, sa ne privim fara a sti
Ca-i cel mai banal ramas-bun.
E o gradina in vis spre care alerg
Nu stiu unde e, dar exista
In fiecare an ma-ntoc la ea si te gasesc;
Un alt tu, dar mereu la fel…
Te uiti mirat cu ochii de taciune,
Nu te privesc; te vad mereu
Cu barba ta intunecata, de poet
Tanjindu-si sufletul pierdut.
Gradina e a mea, si-n visul meu
Te regasesc la fel ca-ntotdeauna;
Un alt tu, dar mereu la fel
Aceeasi eu, mereu schimbata…
Mica poeta 