Scriitoarea

Tu mi-ai turnat cerneala-n suflet

Si din penita a curs sange

Am ratacit si lacrimi si cuvinte

In urma celui care plange.

Ne mai ramane departarea

Zambim distantei dintre noi

Inchidem ochii si chemam uitarea

Sa ne petreaca pe-amandoi.

Tu mi-ai turnat cerneala-n sange

Din sange sufletul mi-a curs pe foi

Curand acordul de pian din noi

Ne va surzi si ne va plange.

Published in: on May 1, 2010 at 10:03 pm  Leave a Comment  

Black skin and her red heart

A fost intotdeauna locul ala moale si catifelat dintre omoplati… curbura spatelui, matasea care leaga gatul atat de inconfundabil de umeri. Mi-am gasit de mii de ori linistea si somnul cel mai dulce cu buzele lipite de spatele lui, amusinand lenes ca o pisica pielea lui neagra. Cat de frumos era… ca o pantera care doarme, dezarmata, cu ghearele si coltii ascunsi.

Oare chimia dintre suflete se transmite prin piele?..  Fiecare vena, fiecare muschi, fiecare os care te magnetizeaza mai tare, mai aproape…  A vibrat in mine nopti intregi cand dormeam culcusita in sufletul lui si zile intregi, cand asteptam sa vina. Si fiecare nerv, fiecare tresarire, fiecare lacrima, fiecare dor si-au gasit sfarsitul si linistea in acea piele, in senzatia aia tactila cu rezonante la nivelul inimii mai presus decat orice altceva ce ar fi existat pana atunci.

Cat de instinctiv stim sa iubim… cat de primar si de salbatic, cat de irational si de temperamental… Mintii ii poruncim adesea sa uite, sufletul nu vrea niciodata sa asculte, caci nu stie. El pastreaza toate acele vibratii, toate acele lanturi nevazute, in incapacitatea lui de uitare.

Am spus de mii de ori ca am dat la o parte toate mastile. Dar oare era mai bine sa le pastrez acolo, ascunzand slabiciunile si defectele?…

Pielea aia cafenie… cata liniste si caldura si dragoste poti resimti dintr-un petic textil animat de viata…

Published in: on February 14, 2010 at 10:28 pm  Comments (1)  

Unul pentru doi

De fiecare data cand fugi
Mai fac si eu un pas
Mai raman
Si apoi alerg
Catre ce nu ar fi
Daca n-ai fi
Daca n-as fi
Daca am fi noi
Niciodata unul
Mereu doi

Suntem cum suntem
Straini cunoscuti
Mereu aici
Niciodata acolo
Un fum de tigara
Un pahar de vin
O melodie
Si somnul in care
Unul devine doi
Pentru noi

De fiecare data nu fug
Mai fac un pas
Si raman
Tintuita aici
Mereu asteptand
Un fum de tigara
O melodie
Un pat pentru doi
Niciodata unul
Pentru noi

Published in: on February 17, 2009 at 9:53 pm  Comments (2)  

Omul-pian

Suntem oameni-pian

Sufletul nostru e dezacordat

Si uneori un singur ton

Il poate face sa cante

In clape albe si negre

In tonuri mai joase

Care urca spre cer

Cantam adesea ghidati

De o mana necunoscuta

Pianistul e mereu acolo

Si niciodata aici

Degetele lui ating coardele

Perceptibile ale sufletului

Fara a sti daca muzica

Se aude se simte sau nu e

Suntem oameni-pian

Cantam pentru o sala uneori goala

Dar uneori plina

Un singur om poate auzi

Ce clapa atingem

Ce tipat declansam

Cand cade cortina.

Published in: on February 11, 2009 at 9:19 pm  Leave a Comment  

Adaos sentimental

Alergi tragand dupa tine

Ce mai ramane din trecut

Ca pe o papusa fara suflare

Nu e nici macar un hoit

Poate ca viata nu a fost

Nicicand acolo

Stim sa fugim cu iuteala

Cu care sufletul nu iarta

Cu care sufletul nu uita

Cu care sufletul plange

Nu e nici eliberare

Nu e nici salvare

Dar ce e?
Nu ne ramane nimic

Nu lasam nimic

Dar daruim totul

Si cerem nimicul

Desi am cere tot

Iubirea e un targ

E negustorie de lacrimi

E negustorie de vorbe dulci

Vindem fericire sau agonie

La preturi necinstite

Cu adaos sentimental

Cine sunt eu? Ce esti tu ?
E singura intrebare

Care ramane cand sfarsim

Care ne petrece mereu

In singuratate, in doi

Intotdeauna.

Published in: on February 11, 2009 at 8:57 pm  Comments (1)  

Eu fara mine

Incep ca de fiecare data

Trag un fum din tigara

Il las sa ma patrunda

Ridic privirea si adun

In minte toate cuvintele

De care am nevoie

Ca sa chem muza

O amagesc sa vina

Uneori se transpune in mine

Alteori e prea departe

Dar de fiecare data

Mana freamata pe foaie

Sub greutatea condeiului

Astept in fiecare clipa

Sa se deschida inima

Si sa lase libere pe hartie

Toate acele spuse si nespuse

Gandite si negandite

Dorite si alungate

Absconcse si evidente

Cuvinte si taceri

Care ma impovareaza

Care ma chinuie

Care ma cheama

Atunci cand tu nu mai esti tu

Cand eu nu mai sunt eu…

Published in: on February 11, 2009 at 1:36 pm  Leave a Comment  

Inca o zi

Vorbe mestesugite, o speranta

Otrava curge strop cu strop.

Lumea se muta iar din loc;

Va fi o noapte sau inca-o dimineata?

Baierele s-au slabit inca un pic

Veninul ma inunda toata.

Iubirea-mi pare regizata

Eu nu vreau totul, nici nimic…

Published in: on January 8, 2009 at 4:40 pm  Leave a Comment  

Cer sub furtuna si vantul imi bate

In coama de vreme, pe ochii de ger.

Agale si trist, atat de stingher

Cutreiera pasul tacut catre noapte.

In ropot de inimi, la trap cu iubirea

Pe langa mansarde, alaturi de nori

Se pierde cuvantul in alte scrisori

Mereu cautand, mereu, profunzimea.

In coama de vreme, pe ochii de ger

Se-asterne tacerea si chipul in somn.

Dar vuietul tace atunci cand adorm

Cu capul pe inca un piept pasager.

Published in: on December 16, 2008 at 3:48 pm  Leave a Comment  

18

S-a uitat din nou pe fereastra

Si a sperat ca poate astazi va veni.

Curand si lumanarea va pali

Si va ramane inima albastra.

Tricoul-l poarta fara el, desi

A mai ramas ceva din pielea lui.

Se-abandoneaza amestecului

De lacrimi si arta de-a gresi…

E alta zi, dar totusi diferita.

O lacrima s-a mai nascut si a murit.

O silueta-n geam a impietrit

Fara de vlaga, rascolita…

Published in: on October 18, 2008 at 8:28 pm  Leave a Comment  

Piano man

Cand lucrurile se sparg, stinge lumina.

Aprinde doar o lumanare si in umbra

Imagineaza-ti ca inca nu s-a tras cortina…

Mai cere o cafea, mai trage-un fum

Si spune-i pianistului sa-ti cante

Un ultim cantec pentru drum.

Published in: on October 12, 2008 at 2:34 pm  Leave a Comment  
Tags: