Suntem oameni-pian
Sufletul nostru e dezacordat
Si uneori un singur ton
Il poate face sa cante
In clape albe si negre
In tonuri mai joase
Care urca spre cer
Cantam adesea ghidati
De o mana necunoscuta
Pianistul e mereu acolo
Si niciodata aici
Degetele lui ating coardele
Perceptibile ale sufletului
Fara a sti daca muzica
Se aude se simte sau nu e
Suntem oameni-pian
Cantam pentru o sala uneori goala
Dar uneori plina
Un singur om poate auzi
Ce clapa atingem
Ce tipat declansam
Cand cade cortina.
Cand lucrurile se sparg, stinge lumina.
Aprinde doar o lumanare si in umbra
Imagineaza-ti ca inca nu s-a tras cortina…
Mai cere o cafea, mai trage-un fum
Si spune-i pianistului sa-ti cante
Un ultim cantec pentru drum.
S-a dus si fumul de tigara
Ne-am spus cuvintele fara de sens,
Tacerile pline de inteles.
E ultima seara…
Inchide deci obloanele
Ascunde-ti sufletul intr-o odaie
In care lumea n-o sa-l mai jupoaie
Din toate cotloanele.
Sa stingem lumina.
Ridica-ti privirea si spune-mi dar
Stiind ca nu e in zadar.
Eternul ultim ramas-bun…
E toamna, dragule, si abia azi
Vad prima frunza, primul stol,
La fel ca sufletul meu calator
Ce se inalta peste brazi.
Miroase-a fum si-a lemne arse
Si-a ultima suflare-a ierbii verzi.
E prea tarziu ca sa mai crezi
In soare si miresme false.
Vezi, dragul meu, se facu toamna,
Vin amintirile din cer cu ploi.
Cat de departe suntem noi
Cand sufletul spre somn indeamna…
E dimineata, sunt desculta si imi tin
Picioarele sub bolta mainilor tale.
Cafea cu lapte, o tigara si-un sarut;
Senzatiile artificiale…
Lumina intra cald pe geam,
Iubirea a ramas in asternut.
Ti-e cald, suspini si eu tresar,
Pisica doarme lenes si tacut.
Jazz-ul se scurge pe fereastra,
Tu ma privesti pierdut si bland.
O gura de cafea, inca un fum,
Inca o dimineata, inca-un gand…
Don’t say good bye to me
Describe the sky to me
And if the sky falls, mark my words
We’ll catch mocking birds
Lay your head where my heart used to be
Hold the earth above me
Lay down in the green grass
Remember when you loved me
Remember when you loved me
Remember when you loved me…
In a Manner of speaking
I just want to say
That I could never forget the way
You told me everything
By saying nothing
In a manner of speaking
I don’t understand
How love in silence becomes reprimand
But the way that i feel about you
Is beyond words
Oh give me the words
Give me the words
but tell me nothing
Ohohohoh give me the words
Give me the words
That tell me everything
In a manner of speaking
Semantics won’t do
In this life that we live we only make do
And the way that we feel
Might have to be sacrified
So in a manner of speaking
I just want to say
That just like you I should find a way
To tell you everything
By saying nothing.
Oh give me the words
Give me the words
but tell me nothing
Ohohohoh give me the words
Give me the words
That tell me everything
Oh give me the words
Give me the words
but tell me nothing
Ohohohoh give me the words
Give me the words
That tell me everything
Nouvelle Vague – In a manner of speaking
