Cer sub furtuna si vantul imi bate
In coama de vreme, pe ochii de ger.
Agale si trist, atat de stingher
Cutreiera pasul tacut catre noapte.
In ropot de inimi, la trap cu iubirea
Pe langa mansarde, alaturi de nori
Se pierde cuvantul in alte scrisori
Mereu cautand, mereu, profunzimea.
In coama de vreme, pe ochii de ger
Se-asterne tacerea si chipul in somn.
Dar vuietul tace atunci cand adorm
Cu capul pe inca un piept pasager.
