Tomnatic

E toamna, dragule, si abia azi

Vad prima frunza, primul stol,

La fel ca sufletul meu calator

Ce se inalta peste brazi.

Miroase-a fum si-a lemne arse

Si-a ultima suflare-a ierbii verzi.

E prea tarziu ca sa mai crezi

In soare si miresme false.

Vezi, dragul meu, se facu toamna,

Vin amintirile din cer cu ploi.

Cat de departe suntem noi

Cand sufletul spre somn indeamna…

 

Published in: on September 2, 2008 at 1:34 pm Leave a Comment

The URI to TrackBack this entry is: http://micapoeta.wordpress.com/2008/09/02/tomnatic/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Leave a Comment