Reinvie focul din privire
Ascunde-ma de lume si de rele
Si da sens visurilor mele
Si-acum, ca in copilarie.
Pe cap mangaie-ma blajin
Si da-mi un sens, sa pot trai.
Spune-mi ce-ar fi daca n-ar fi
Cand totul mi-e asa strain.
Sangele plange si ma cheama
Nici apa nu se face, nici dispare.
Raman eterna ta ratacitoare
Ce-acasa se intoarce, mama…
S-a dus si fumul de tigara
Ne-am spus cuvintele fara de sens,
Tacerile pline de inteles.
E ultima seara…
Inchide deci obloanele
Ascunde-ti sufletul intr-o odaie
In care lumea n-o sa-l mai jupoaie
Din toate cotloanele.
Sa stingem lumina.
Ridica-ti privirea si spune-mi dar
Stiind ca nu e in zadar.
Eternul ultim ramas-bun…
E toamna, dragule, si abia azi
Vad prima frunza, primul stol,
La fel ca sufletul meu calator
Ce se inalta peste brazi.
Miroase-a fum si-a lemne arse
Si-a ultima suflare-a ierbii verzi.
E prea tarziu ca sa mai crezi
In soare si miresme false.
Vezi, dragul meu, se facu toamna,
Vin amintirile din cer cu ploi.
Cat de departe suntem noi
Cand sufletul spre somn indeamna…
Cafea cu lapte si-o tigara,
O rapsodie veche din trecut
Si-un viitor ce inca n-a-nceput.
Miroase-a toamna azi afara…
