Caldura ma arde, ma pierde, ma raneste
Imi dogoreste sufletul de gheata si nisip
Cersesc vant si disperarea furtunii,
Purifica-ma prin uitare.
Asfaltul ma-nghite, ma cheama, ma vrea,
Oras pustiit sub blestemul verii,
E tacut, e tarziu, sunt patrunsa
De-amintirea unui pacat.
Rafala de ploaie si un zambet lenes,
Sub talpi e doar iarba si-un suflet
De gheata si nisipi si patimi.
Orasul arde potolit…
E dimineata, sunt desculta si imi tin
Picioarele sub bolta mainilor tale.
Cafea cu lapte, o tigara si-un sarut;
Senzatiile artificiale…
Lumina intra cald pe geam,
Iubirea a ramas in asternut.
Ti-e cald, suspini si eu tresar,
Pisica doarme lenes si tacut.
Jazz-ul se scurge pe fereastra,
Tu ma privesti pierdut si bland.
O gura de cafea, inca un fum,
Inca o dimineata, inca-un gand…
Aici nu-i niciodata prea tarziu,
Sau prea departe sau prea trist.
Aici inchidem cipa in vecie,
Pastrand trecutul mereu viu.
Aici ne amintim sa nu uitam,
Uitarea-i cea mai grea povara,
Ucide-un vis abia nascut
La care trebuie sa renuntam.
Aici e-ntotdeauna cineva,
E-o camera unde un suflet inc-asteapta
Sa ne-amintim, sa ratacim,
Pastrand trecutul inca viu…
Tristetea e ca o vara ploioasa
Cand te trezesti sperand cu dor
Ca razele vor fi acolo si-n lumina lor
Vei regasi un vis pierdut in tine.
Tristetea e ca lacrima dintai,
Cea care arde-obrazul nemilos
Si iti intoarce sufletul pe dos
Si lasa prima cicatrice.
Tristetea e adesea nemiloasa,
Cand mistuie si ultima speranta
S-inchide-un vis in cruda ignoranta
A oamenilor inca vii…
