Cand clovnii s-au dus sa doarma
A venit noaptea iar leaganele
Au ramas in bataia vantului de toamna
In tacere.
Strange cortina, aduna-ti sufletul
Si pune-l in valiza ta cea veche
Ascunde-ti tacticos tipatul
In tacere.
Lasa-ti si masca sa cada plapand
Arata-mi suflarea si chipul de foc.
Pastreaza sforile, pastreaza un gand
In tacere…
Era tarziu si doar o lumanare
Ce ardea
In umbrele de pe podea.
Era doar patul nostru ravasit
Ce a ramas
Fara trecutul patimas.
Am spus adio si-am inchis
Un lacat
Intotdeauna pune capat…
Ansambleaza-mi sufletul inapoi,
Baierele au cedat, suruburile s-au slabit…
Invata-ma unu, dezvata-ma de doi
Acum, cat inca n-am imbatranit…
Taci… inchide ochii si asculta:
Bataia inimii inunda tot
Si-n nemiscarea absoluta
Saruta-ma de ramas bun.
Intoarce-te; ma-ntorc si eu
Cu spatele catre apus
Pastreaza-n viitor mereu
O dragoste lichida.
Caldura ma arde, ma pierde, ma raneste
Imi dogoreste sufletul de gheata si nisip
Cersesc vant si disperarea furtunii,
Purifica-ma prin uitare.
Asfaltul ma-nghite, ma cheama, ma vrea,
Oras pustiit sub blestemul verii,
E tacut, e tarziu, sunt patrunsa
De-amintirea unui pacat.
Rafala de ploaie si un zambet lenes,
Sub talpi e doar iarba si-un suflet
De gheata si nisipi si patimi.
Orasul arde potolit…
E dimineata, sunt desculta si imi tin
Picioarele sub bolta mainilor tale.
Cafea cu lapte, o tigara si-un sarut;
Senzatiile artificiale…
Lumina intra cald pe geam,
Iubirea a ramas in asternut.
Ti-e cald, suspini si eu tresar,
Pisica doarme lenes si tacut.
Jazz-ul se scurge pe fereastra,
Tu ma privesti pierdut si bland.
O gura de cafea, inca un fum,
Inca o dimineata, inca-un gand…
Aici nu-i niciodata prea tarziu,
Sau prea departe sau prea trist.
Aici inchidem cipa in vecie,
Pastrand trecutul mereu viu.
Aici ne amintim sa nu uitam,
Uitarea-i cea mai grea povara,
Ucide-un vis abia nascut
La care trebuie sa renuntam.
Aici e-ntotdeauna cineva,
E-o camera unde un suflet inc-asteapta
Sa ne-amintim, sa ratacim,
Pastrand trecutul inca viu…
Tristetea e ca o vara ploioasa
Cand te trezesti sperand cu dor
Ca razele vor fi acolo si-n lumina lor
Vei regasi un vis pierdut in tine.
Tristetea e ca lacrima dintai,
Cea care arde-obrazul nemilos
Si iti intoarce sufletul pe dos
Si lasa prima cicatrice.
Tristetea e adesea nemiloasa,
Cand mistuie si ultima speranta
S-inchide-un vis in cruda ignoranta
A oamenilor inca vii…
Unoeri joaca e cea mai frumoasa,
Ne ascundem pentru a ne gasi,
Ne tachinam pentru a ne iubi,
Ne rascolim pentru-a trai.
E farmecul luptei, al straduintei,
Dulcele chin si dulcea victorie,
Rasplata vine ne-ndoit doar cand
Nu ne abandonam caintei.
Inchidem usi, deschidem ziduri,
Ferestrele nu mai sunt de ajuns;
Ne nastem pentru a trai.
Sa nu iubim pentru-a muri…
