Mi-am aruncat cuvintele si gura
Le-am renegat sa nu mai pot vorbi nicicand;
O inima fara cuvinte nu e decat
Un gand.
Inchid si ochii, acopar amintirea
Cu voalul departarii si-al uitarii.
Paseste in trecut ca un strain
Fara venin.
Mi-am parasit iubirea pe trotuar
Ca pe-o prostituata amortita;
Nu vand amor, nici suflet, nici simtire
Le dau doar in chirie…
Atunci cand ma privesti ma pierd si uit
Cuvintele ce inima ar vrea sa le rosteasca.
Au ramas pe caldaram in ploaie
Asteptand sa le ridici si sa le iei acasa.
N-am cerut nimic, poate doar o amintire
Sa suplineasca golul permanent;
Cui i-ai ramas, cui m-ai lasat
Fara lumina din privire?
Mi-a ramas o amintire si o melodie
Ce-o fredonez tarziu in mintea mea.
Dac-o auzi si tu intoarce-te in camera
Dintre lumi, dintre trecut si vesnicie.
Era tarziu, pe strada pustie nu eram decat eu
Si-un caine al nimanui ce imi cersea o mangaiere.
Un suflet chinuit in tacere niciodata nu cere
Decat linistea din privirea ta…
Printre gunoaie nocturne si ploaia de vara
Nu eram decat eu si o umbra ce nu era a mea.
De ce n-ai luat-o atunci cand ai plecat?
De ce mi-o lasi ca pe-o povara?
Era tarziu, uitasem cine sunt eu, ce mi-ai fost tu
Si-n spate un caine de maidan imi insotea
Povara si ocara unui suflet ce-odinioara mai traia.
Eram a ta si azi a nimanui…
Aveam inima legata de mana ta
Cu lanturi de sange si lacrimi si spini;
Tu ma trageai cu putere catre tine
Purtand pe cap o cununa de crini.
Totul era un labirint de strazi si amintiri
Pe care colindasem deseori, demult
Cu sufletul ce respira din viata ta;
Azi strazile imi sunt de netrecut…
Da drumul streangului ce mi l-ai pus,
Nu vreau sa mai respir durere
Reda-mi doar libertatea si-n tacere
Intoarce-te catre apus.
Era atata soare-n visul meu; ma orbea,
Eu incercam sa te gasesc, te auzeam departe undeva
Dar nu puteam sa te ating nicicum.
Cand se termina visul si totul e aievea?
Imi era frica si te chemam cu vocea stinsa;
Candva, aveam putere sa graiesc.
Azi am uitat de vocea mea caci inima meu tace
Ca un canar in colivia sa inchisa.
Visam trecutul cu iz de viitor,
Cu amintirile transpuse in dorinta.
Prea multa patima, multa cainta
Si glasul tau ametitor…
Toate lacrimile s-au adunat in ploaie,
Ratacire pe strazi, un haos in suflet;
Aleg, alerg catre tine, departe, departe.
Ce patima dulce…
Nu vreau nici iertare si nici uitare;
Blestemul amintirii te va ajunge
Dar eu voi fi departe, alte lacrimi
Imi vor ploua in suflet.
