Era 5 dimineata. Imi rataceam somnul gonind pe strazi in masina, in disperare, in furie, in deznadejde. Era o ratacire cu 200 km/ ora, ma dezbracam de orice gand, ma dezgoleam de orice dor.
Simteam nevoia sa fug catre tine, sa-ti intru pe fereastra, sa ma strecor in patul tau si sa-ti fur doar o clipa din viata. O clipa a mea, pe care nu mi-o va lua nimeni niciand.
Erai ata de frumos, dormeai ca un inger ce isi odihnea aripile pe perna, cu barba neagra si mainile plamadite din mangaieri si iubire.
M-am culcusit in sufletul tau, am respirat o ultima data prin tine, cu tine, prin toti porii, prin sangele otravit de tine ce clocotea in toata fiinta.
Am pierdut jumatate din suflet, jumatate din ganduri, jumatate din tot… si aripa.
Intr-o buna zi imi voi lua aripa inapoi, o voi fura pe a ta si voi zbura departe.
Masina gonea atemporala pe strazi, muzica ma golea de toate… esti zidul spre care ma indrept si cea mai dulce sinucidere…
